+373 695 49 854

LUNI – VINERI 08:30 – 20:00

Facebook Instagram

Chirurgia plastică

Chirurgia Plastică – Știință, Reconstrucție și Arta Vindecării

Chirurgia plastică este o specialitate medicală de vârf, care are ca obiectiv nu doar îmbunătățirea aspectului estetic, ci mai ales redarea funcționalității, sănătății și calității vieții pacienților. Este o ramură a medicinei aflată la granița dintre știință și artă, ce oferă soluții complexe pentru problemele congenitale, traumatice sau oncologice, dar și pentru redobândirea armoniei fizice.

Spre deosebire de alte specialități chirurgicale, chirurgia plastică nu se limitează la o singură regiune anatomică, ci are un caracter global și interdisciplinar, intervenind acolo unde este nevoie de reconstrucție, corectare și redare a funcției.

Lobul urechii despicat este una dintre cele mai frecvente probleme estetice ale urechii. Apare, de obicei, la persoanele care poartă cercei grei sau la cele care au suferit o traumă la nivelul urechii. În timp, orificiul pentru cercei se lărgește, iar lobul se poate rupe complet, determinând o despicătură inestetică.

 

Cauze frecvente

  • purtarea îndelungată a cerceilor grei,
  • traumatisme (smulgerea accidentală a cerceilor),
  • îmbătrânirea pielii și pierderea elasticității,
  • multiple perforări ale lobului.

 

Simptome și impact estetic

  • aspect alungit sau rupt al găurii pentru cercei,
  • lobul poate fi complet despicat,
  • imposibilitatea de a mai purta cercei,
  • disconfort estetic și psihologic.

 

Tratament

Singura metodă eficientă este tratamentul chirurgical. Intervenția este simplă, se realizează cu anestezie locală și presupune:

  1. excizia marginilor cicatriciale,
  2. refacerea țesuturilor prin sutură fină,
  3. vindecarea în câteva zile, cu rezultate estetice foarte bune.

 

După intervenție, lobul urechii capătă un aspect natural. Dacă pacientul dorește, perforarea pentru cercei se poate reface, dar numai după vindecarea completă (în general după 2-3 luni).

 Avantajele tratamentului chirurgical

  • procedură rapidă și sigură,
  • fără durere semnificativă,
  • rezultat estetic natural,
  • reluarea rapidă a activităților zilnice.

Cicatricea cheloidă este o formă particulară de vindecare a pielii, în care țesutul cicatricial se dezvoltă excesiv, depășind marginile rănii inițiale. Una dintre cele mai frecvente localizări este lobul urechii, adesea după perforarea pentru cercei sau după traumatisme.

 

Cum se formează?

  • După o agresiune minoră a pielii (ex. perforare pentru cercei), organismul începe procesul de vindecare.
  • La unele persoane, în special cu predispoziție genetică, producția de colagen este excesivă.
  • Rezultatul este o cicatrice groasă, dură, reliefată, care continuă să crească în timp.

 

Manifestări

  • formațiune rotundă sau ovalară, fermă la atingere,
  • culoare roz, roșie sau brună,
  • crește treptat în dimensiuni, depășind zona inițială,
  • poate fi sensibilă, dureroasă sau pruriginoasă (mâncărime),
  • afectează estetica lobului și creează disconfort psihologic.

 

Tratament

Tratamentul cicatricilor cheloide necesită o abordare complexă și personalizată:

  • Excizie chirurgicală – îndepărtarea formațiunii, asociată adesea cu alte metode pentru a reduce riscul de recidivă.
  • Infiltrații cu corticosteroizi – reduc inflamația și proliferarea excesivă a colagenului.
  • Presoterapie sau dispozitive compresive – aplicate după operație, scad riscul de reapariție.
  • Terapia laser / crioterapia – utilizate ca metode adjuvante în cazuri selecționate.

 

 Prognostic

Cheloidele au o tendință mare de recidivă dacă sunt tratate doar chirurgical. De aceea, succesul pe termen lung se obține prin combinarea metodelor și prin monitorizare atentă.

Chisturile cutanate sunt formațiuni benigne, frecvent întâlnite la nivelul pielii. Cele mai cunoscute sunt chistul sebaceu și chistul pilar, ambele având o evoluție lentă, dar care pot crea disconfort estetic sau funcțional.

 

Chistul sebaceu

Denumit și chist epidermoid, apare atunci când un folicul pilos sau glanda sebacee se blochează.

  • Este cel mai des întâlnit la nivelul feței, gâtului, trunchiului sau spatelui.
  • Se prezintă ca o **umflătură rotundă, moale sau elastică**, uneori cu un punct central (orificiu de comunicare).
  • Poate rămâne stabil mult timp, dar se poate inflama sau infecta, devenind dureros și roșu.

 

Chistul pilar

  • Numit și chist trichilemal, apare mai ales pe scalp.
  • Are o consistență fermă și este, de obicei, mobil la palpare.
  • De obicei, chisturile pilar apar în grup, pot fi multiple și uneori se transmit familial.
  • Nu prezintă orificiu central vizibil ca în cazul chisturilor sebacee.

 

Simptome comune

  • nodul rotund sub piele, nedureros inițial,
  • creștere lentă în dimensiuni,
  • eventual disconfort estetic sau funcțional,
  • în caz de infecție: durere, roșeață, eliminare de conținut cu miros neplăcut.

 

Tratament

  • Excizia chirurgicală completă** este singurul tratament eficient, realizată sub anestezie locală.
  • Este important ca întreaga capsulă a chistului să fie îndepărtată, pentru a preveni recidiva.
  • În caz de infecție, se recomandă mai întâi tratament antiinflamator/antibiotic și ulterior excizia formațiunii.

Prognostic

Atât chisturile sebacee, cât și cele pilare sunt leziuni benigne, fără risc de transformare malignă, dar care pot recidiva dacă nu sunt excizate corect.

Lipomul este o tumoră benignă (necanceroasă) formată din țesut adipos (grăsime). Este cea mai frecventă tumoră a țesuturilor moi și poate apărea la orice vârstă, dar mai ales la adulți.

 

Caracteristici:

  • nodul moale, mobil sub piele, bine delimitat,
  • crește lent și, de obicei, nu provoacă durere,
  • se localizează frecvent pe trunchi, brațe, coapse, gât, spate, dar poate apărea oriunde există țesut adipos,
  • poate fi unic sau multiplu.

 

 Simptome:

De cele mai multe ori este asimptomatic și deranjează doar estetic. În cazuri rare poate provoca disconfort dacă este mare sau apasă pe nervi.

 

 Tratament:

Singura metodă eficientă este excizia chirurgicală completă, care previne recidiva. Procedura se face cu anestezie locală și are un risc minim.

 

Lipomatoza este o afecțiune caracterizată prin apariția a mai multor lipoame pe suprafața corpului. Este o boală rară, adesea cu predispoziție familială.

 

Caracteristici:

  • numeroase formațiuni adipoase răspândite pe corp,
  • pot varia ca dimensiune și număr,
  • de obicei benigne, dar pot crea disconfort estetic sau funcțional.

 

Tratament:

  • excizia chirurgicală a lipoamelor simptomatice sau deranjante,
  • în unele cazuri se poate utiliza lipoaspirația ca metodă adjuvantă,
  • monitorizare periodică, deoarece pot apărea leziuni noi.

Carcinomul bazocelular este cea mai frecventă formă de cancer cutanat. Se dezvoltă din celulele bazale ale pielii și are o evoluție lentă, fiind considerat un cancer cu agresivitate redusă. Totuși, dacă nu este tratat la timp, poate distruge țesuturile din jur și produce defecte importante.

 

Cauze și factori de risc

  • expunerea prelungită și repetată la radiațiile ultraviolete (soare, solar),
  • pielea deschisă la culoare, sensibilă la soare,
  • vârsta peste 50 de ani (dar poate apărea și mai devreme),
  • istoric personal sau familial de cancer cutanat,
  • expunere la substanțe toxice sau radioterapie în antecedente.

 

Manifestări clinice

Carcinomul bazocelular poate avea mai multe forme, dar semnele frecvente includ:

  • nodul mic, lucios, de culoarea pielii sau roz, care crește lent,
  • ulcer care nu se vindecă, cu margini reliefate,
  • leziune cu cruste care sângerează ușor,
  • pată roșiatică persistentă pe piele.

Cele mai frecvente localizări sunt fața, nasul, urechile, gâtul, scalpul, brațele – adică zonele expuse la soare.

 

Diagnosticul

Diagnosticul se stabilește prin examinare clinică și se confirmă prin biopsie.

 

Tratament

Tratamentul are ca scop îndepărtarea completă a tumorii și prevenirea recidivelor:

  • excizie chirurgicală clasică – cea mai frecventă metodă, cu margini de siguranță,
  • chirurgia micrografică Mohs – în cazuri speciale (față, recidive), pentru precizie maximă,
  • metode alternative în anumite situații: laser, crioterapie, radioterapie sau tratamente medicamentoase locale/sistemice.

 

Prognostic

  • Carcinomul bazocelular rareori metastazează, dar are tendința să recidiveze dacă nu este excizat corect.
  • Cu tratament la timp, prognosticul este excelent.

Otoplastia este procedura chirurgicală prin care se corectează forma, dimensiunea sau poziția urechilor. Este cunoscută mai ales ca corectarea urechilor proeminente, dar poate fi folosită și pentru corectarea altor deformări congenitale sau traumatice ale pavilionului auricular.

 

Când se recomandă otoplastia?

  • urechi proeminente sau asimetrice,
  • urechi deformate după traumatisme, arsuri sau malformații congenitale,
  • pacienți care doresc îmbunătățirea aspectului estetic și creșterea încrederii în sine.
  • De obicei, intervenția se realizează la copii peste 5-6 ani, când urechea a ajuns aproape de forma definitivă, dar poate fi efectuată și la adulți.

 

Cum decurge intervenția?

  • se realizează sub anestezie locală sau generală, în funcție de vârstă și complexitatea procedurii,
  • chirurgul face incizii discrete în spatele urechii, remodelând cartilajul și plasând urechea mai aproape de cap,
  • suturile sunt plasate astfel încât să mențină noua formă a urechii, fără a fi vizibile.

 

Recuperare și rezultate

  • vindecarea completă durează câteva săptămâni, iar majoritatea pacienților își reiau activitățile normale rapid,
  • este normal să apară ușoare **umflături sau echimoze**, care dispar în scurt timp,
  • rezultatul final este o **ureche armonioasă, proporțională și naturală**, cu cicatrici ascunse în spatele urechii.

 

Avantajele otoplastiei

  • corectarea estetică a urechilor,
  • creșterea încrederii în sine,
  • cicatrici aproape invizibile,
  • procedură sigură și bine tolerată.

Maladia Ledderhose este o afecțiune rară, benignă, caracterizată prin formarea unor noduli fibroși pe talpa piciorului. Acești noduli apar în țesutul fibros al fasciei plantare și pot provoca disconfort sau durere la mers.

 

Cauze și factori de risc

Cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, dar se asociază cu:

  • predispoziție genetică,
  • traumatisme repetate ale piciorului,
  • afecțiuni fibroase concomitente (ex. boala Dupuytren la mâini),
  • diabet sau boli metabolice în unele cazuri.

 

Manifestări clinice

  • noduli fermi, nedurerosi inițial, localizați pe talpa piciorului,
  • durere sau disconfort la mers sau stat în picioare,
  • posibilă retracție sau deformare a fasciei plantare,
  • evoluție lentă, dar progresivă.

Diagnostic

Se realizează prin:

  • examinare clinică,
  • ecografie sau  RMN, pentru a determina dimensiunea și profunzimea nodulilor.

 

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor:

 Conservator

  • purtarea de încălțăminte comodă, cu talpă moale,
  • orteze plantare pentru reducerea presiunii,
  • fizioterapie și exerciții de stretching,
  • medicamente antiinflamatoare în caz de durere.

 

Chirurgical

  • indicat în cazurile severe sau când nodulii devin dureroși, mari sau limitează mersul,
  • excizia nodulilor sau a porțiunii afectate a fasciei plantare,
  • risc de recidivă, de aceea se recomandă monitorizare postoperatorie.

 

Prognostic

  • Boala este benignă, dar are **tendință de recidivă**, chiar și după tratament chirurgical.
  • Tratamentul conservator poate ameliora simptomele și întârzia evoluția.

ceastă variantă scurtă?

 

Cicatricile sunt leziuni ale pielii care apar ca urmare a vindecării unei răni, intervenții chirurgicale, arsuri sau traumatisme. Ele reprezintă modul în care organismul repară țesutul afectat. În funcție de modul de vindecare, cicatricile pot fi discrete sau inestetice și pot afecta funcționalitatea pielii.

 

Placardele cicatriciale reprezintă cicatrici extinse, întinse pe suprafețe mari, adesea rigide, cu impact funcțional și estetic semnificativ.

 

Tipuri de cicatrici

 

  1. Cicatrici normale
  • Subțiri, plane, aproape de culoarea pielii,
  • Rezultatul unei vindecări normale fără complicații.
  1. Cicatrici hipertrofice
  • Groase, ridicate, roșii sau roz,
  • Limitează uneori mobilitatea pielii, dar rămân în zona rănii inițiale.
  1. Cicatrici cheloide
  • Cresc dincolo de marginea rănii inițiale,
  • Dure, ridicate, adesea dureroase sau cu mâncărime,
  • Pot recidiva după excizie.
  1. Placarde cicatriciale
  • Formează zone întinse de țesut fibros rigid,
  • Pot fi consecința arsurilor, traumelor mari sau infecțiilor,
  • Afectează mobilitatea și estetica regiunii.

          Cauze

  • Arsuri, traumatisme sau tăieturi adânci,
  • Intervenții chirurgicale cu vindecare dificilă,
  • Predispoziție genetică la cicatrici hipertrofice sau cheloide,
  • Infecții sau vindecare necorespunzătoare a plăgii.

 

Tratament

Tratamentul cicatricilor și placardelor cicatriciale depinde de tipul și severitatea lor:

  • Terapie conservatoare: creme cu silicon, bandaje compresive, masaj cicatricial, tratamente laser pentru estetică și flexibilitate.
  • Tratament chirurgical: excizia cicatricii cu reconstrucție locală sau prin grefe de piele, indicată pentru cicatricile restricționante sau mari.
  • Tratament combinat: infiltrarea cu corticosteroizi sau alte terapii adjuvante pentru cicatrici cheloide și placarde.
  •  

Prognostic

 

  • Cicatricile normale pot deveni mai puțin vizibile în timp,
  • Cicatricile hipertrofice și cheloide necesită monitorizare și tratamente repetate,
  • Placardele cicatriciale mari pot necesita intervenții complexe, dar cu o abordare corectă se poate obține o ameliorare semnificativă a aspectului și funcției.

Unghia încarnată apare atunci când marginea unghiei (de obicei la nivelul halucelui – degetul mare de la picior) pătrunde în pielea din jur, determinând inflamație, durere și uneori infecție. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale unghiilor la nivelul picioarelor.

 

Cauze frecvente

– Tăierea incorectă a unghiilor – rotunjirea excesivă a colțurilor sau tăierea prea scurtă.

– Încălțăminte strâmtă – pantofii care presează degetele favorizează creșterea anormală.

– Traumatisme – lovituri sau presiuni repetate asupra degetului.

– Forma naturală a unghiei – unghii curbate sau groase cresc mai ușor în țesuturile din jur.

– Transpirația excesivă / igiena precară – favorizează macerarea pielii și pătrunderea unghiei.

Simptome

–  Durere localizată la marginea unghiei.

–  Roșeață și umflare (inflamație).

– Sensibilitate la atingere sau mers.

– Secreție purulentă sau sânge (dacă apare infecție).

– Țesut de granulație („carne crescută”) în stadii avansate.

Complicații

– Infecții locale recurente.

– Dificultăți la mers.

– La pacienții cu diabet zaharat sau tulburări circulatorii – risc de complicații severe (celulită, ulcerații).

Tratament

  • Conservator (în stadii ușoare):

– Băi calde cu apă și săpun/antiseptic.

– Aplicarea de pansamente antiseptice.

– Ridicarea marginii unghiei cu tampoane mici de tifon sau materiale speciale.

– Încălțăminte comodă, largă.

  • Chirurgical (cazuri avansate sau recidivante):

– Excizia parțială a unghiei (avulsie parțială).

– Excizia parțială cu distrugerea matricei unghiale (fenolizare, laser, electrocauterizare) pentru a preveni recurența.

– În cazuri severe – avulsie totală a unghiei.

 

Prevenție

– Tăierea unghiilor drept, fără rotunjirea excesivă a colțurilor.

– Încălțăminte lejeră și confortabilă.

– Igiena zilnică a picioarelor.

– Evitarea traumatismelor repetate.

Ai o întrebare? Răspunsul e la un mesaj distanță.

ro_RORO
ru_RURU ro_RORO